Shamanism in Bazinul Carpatic

Stramosii ne-au daruit Arta Vindecarii


Petru Culianu, discipolul lui M. Eliade, si un reputabil esoterist roman, asasinat intr-o universitate din SUA, inainte de 1989, scria in Calatorie in Lumea de Dincolo: “baza din care se cristalizeaza toate sistemele religioase, este shamanismul primordial, intalnit la toate popoarele de pamant…”

Istoricii si exegetii sunt, aproape unanim, de acord ca tracii, dar cu precadere geto-dacii cunosteau perfect arta vindecarii. Descoperirile arheologice au scos la iveala, cateva statuete din lut, datand din secolul al IX-lea, inainte de Hristos, care infatisau barbati si femei, strabatute de meridiane energetice si intepaturi de ac, care se potrivesc 1:1 cu sistemul medicinii traditionale chineze, precum si sapte orificii situate in dreptul chakrelor atat de familiare in Asia. Statuetele se gasesc la Muzeul National de Istorie a Romaniei, precum si la Muzeul Taranului Roman, si sunt cu adevarat surprinzatoare.

Asa cum indienii denumesc traseele bioenergetice, proiectate de catre Demiurg la suprafata corpului, nadi, iar chinezii, meridiane, in medicina noastra populare se numesc rauri, demonstrand foarte clar, ca stramosii nostrii, utilizau acupunctura. Daca adugam si studiile care incearca sa demonstreze ca leaganul civilizatiei actuale este in Carpati si ca de aici a inceput migratia catre Asia, putem intelege de ce referirile la medicina energetica sunt mai vechi decat consemnarile ei in traditia hindusa sau chineza. In acest sens, istoricul american William Schiller, in Unde s-a nascut istoria, scrie: ” civilizatia s-a nascut acum 13-15 mii de ani, acolo unde traieste azi poporul roman, raspandindu-se, apoi, spre rasarit si apus”. Si inca o ciudatenie…in regiunea indiana Bihar, atat de apropiata ca denumire cu al nostru Bihor, se vorbeste o limba foarte asemanatoare. Referitor, la toate acestea, ocultista Vanga, celebra bulgaroaica, care a uimit intreaga lume cu profetiile sale, spunea despre tratamentul tracilor ca ar contine ace din argila arsa si nu metalice, care se incingeau pe jar si erau infipte usor in locul in care se aduna sau lipsea energia vitala.


Suntem mostenitorii unui neam shamanic


Sacerdotii geto-daci cunoasteau foarte bine virtutiile plantelor, o spune si Iordanes in Getica. Istoricul scrie: ” pileati (pileus este o caciula din pasla, semn distinctiv al preotimii) traiesc retrasi in varfuri de munte si se ocupa cu vindecari, astronomie, stiintele naturii si cu filosofia. Sunt spirite libere si blande, dar cand stiu ca au dreptate, lupta pentru ideile lor”.

Un alt etnobotanist si istoric din secolul I d.Hr, Pedanios Dioscoride clasifica si descrie plantele folosite in medicina de catre daci, in De materia medica. Interesant este ca sistemul teurgic si taumaturgic, geto-dac era, inca de la origini integralist. Iata un text aparatinand lui Platon, regasit in Dialoguri. Charmides spunea: ” Zamolxe, regele nostru, singurul zeu nemuritor mai spunea ca, asa cum nu trebuie sa incerci a vindeca ochii fara sa vindeci capul si nici capul fara trup, la fel nu poti vindeca nici trupul fara suflet, iar tocamai aceasta este pricina pentru care cele mai multe boli raman nevindecate de medicii greci, faptul ca ei nu tin seama de intregul a carui ingrijire ar trebui s-o intreprinda…”

Si iar ne intoarcem la Culianu cu a lui Origine a shamanismului, neputand trece cu vederea, faptul ca istoricii greci si latini erau uimiti de profunzimea si eficienta sacroterapiilor si mai ales asupra abilitatilor sacerdotiior de a comunica cu “lumea zeilor si eroilor“

Mostenirea samanica a dacilor


Evident, ca putem vorbi despre shamanismul romanesc. Descantecele, incantatiile, dansul ritualic (Calusarii facand parte din panoplia impotriva duhurilor necurate), folosirea plantelor psihoactive precum canepa sau “ciuperca cu buburuze”, ori Amanita Muscaria, comunicarea cu spiritele strabunilor si a animalelor, etc.

Mircea Eliade in De la Zamolxis la Gingis Han, gaseste corespondente foarte stranse intre traci, geti, celti, druizi si totusi scrie: “…nemurirea spiritului, fericirea eterna a lumii primordiale, credinta ca moartea este o poarta de trecere catre o alta dimensiune a existentei, puterea nemarginita a lui Dumnezeu, sunt mai vechi in constiinta geto-dacilor, decat la celti”.

Dar, ca sa ramanem in tema si pentru ca vorbeam de spiritele animalelor si plantelor sacre, sa amintim despre Lupul Dacic, Cerbul Vanator, Omul Matraguna. Astazi, ramasitele satului romanesc mai pastreaza raportarea la magic, prin cele doua vrajitoare, intalnite in orice spatiu rural: cea buna, care descanta si apeleaza la spiritele luminoase ale strabunilor, si “Cotoroanta” care “opereaza’” cu energiilor defunctilor malefici. Aici gasim o similitudine cu practicile voodoo.

Pana la urma, toate aceste izvoare, fie ca sunt culturale si aici ii citez pe Platon, Iordanes, Herodot si mai ales pe Julius Caesar cu al sau De Bello Gallico, fie ca sunt mituri sau legende si alte surse etnogenetice pastrate in muzee si arhive,intaresc convingerea lui Densusianu ca aceste teritorii reprezinta leaganul civilizatiei umane, asa cum o cunoastem astazi. Primele referiri la civilizatia pre-umana a hiperboreenilor, amintirea atlantilor si a lemurienilor se gasesc in spatiul ocupat, odata de catre imperiul Tracilor.

Articol preluat de la: http://codulluioreste.ro

Un comentariu: