Marijuana – în cazul în care canabisul nu ar fi fost cunoscut şi bioprospectorii l-ar fi găsit deodată într-o zonă muntoasă îndepărtată, descoperirea acestuia ar fi fost calificată drept o realizare epocală a lumii medicale.
Oamenii de ştiinţă ar dori să laude potenţialul canabisului pentru tratarea mai multor afecţiuni, de la durere la cancer, şi s-ar minuna de farmacopeea sa bogată – multe dintre substanţele sale chimice imitând moleculele vitale din corpul omenesc. În realitate, canabisul este folosit de om de mii de ani şi este considerat de multe guverne (în special de cel american) un drog periculos nefolositor. Orice sugestie potrivit căreia această plantă ar putea fi folositoare din punct de vedere medical este din punct de vedere politic un lucru controversat, indiferent de poziţia ştiinţei. În acest context, joi, 20 aprilie, ”Food and Drug Administration” /FDA/ din SUA a emis un comunicat prin care anunţa că nu este acceptat fumatul marijuanei ca tratament medical în SUA.Acest comunicat surprinde în mai multe privinţe. Una dintre acestea ar fi că supervizează un raport elaborat în 1999 de Institute of Medicine /IOM/, care face parte din National Academy of Sciences, ce a ajuns la o concluzie diferită. John Benson, profesor de medicină în cadrul Universităţii de la Nebraska, şi co-preşedinte al comitetului care a întocmit raportul, a descoperit câteva informaţii ştiinţifice care sprijină ideea folosirii marijuanei ca medicament, pe perioade scurte de timp, pentru anumite categorii de pacienţi – chiar şi în cazul marijuanei care se fumează.
Acesta este un lucru important, deoarece una dintre obiecţiile privind marijuana este aceea că atunci când este arsă, fumul degajat conţine multe substanţe nocive descoperite şi în fumul tutunului, precum gudron carcinogenic, cianură şi monoxid de carbon. Până în prezent, rapoartele IOM susţin ceea ce mulţi pacienţi care suferă de scleroză în plăci, SIDA sau cancer – şi medicii acestora – ştiu de mult timp. Şi anume că drogul le oferă nişte beneficii medicale mai presus de cele ale medicamentelor pe care deja şi le administrează, în pofida riscurilor pe care le prezintă fumatul. Acesta este probabil motivul pentru care unele studii demonstrează că mulţi medici recomandă pacienţilor lor să fumeze canabis, chiar dacă nu le pot prescrie acest lucru. Iar pacienţii sunt nevoiţi astfel să recurgă la piaţa neagră a drogurilor pentru a beneficia de acestea.
Acest lucru s-ar putea datora faptului că Marinol este ingerat în stomac, ceea ce înseamnă că este metabolizat înainte de a fi absorbit. Sau ar putea fi faptul că beneficiile medicale ale canabisului se datorează efectului interdependent al multitudinii substanţelor chimice pe care acesta le conţine.
Ce fumaţi de fapt?
THC este ingredientul activ cel mai cunoscut al canabisului, dar nu singurul. În cadrul ultimei evaluări, s-a constatat că marijuana conţine aproximativ 70 de substanţe organice, precum THC şi altele din aceeaşi categorie, fiind destul de cunoscute. Aceste substanţe chimice activează moleculele-receptori din corpul uman, în special receptorii de la suprafaţă, sensibili la canabinoizi, ale unor celule nervoase ale creierului şi stimulează schimbări la nivelul activităţii biochimice a organismului. Dar detaliile în acest sens sunt totuşi vagi – în special cele referitoare la efectele clinice asupra moleculelor.Este nevoie de cercetări avansate. Mai ales în ceea ce priveşte multitudinea de specii de canabis, cu diferite combinaţii de canabinoizi, care îi vor determina pe cercetători să descopere dacă o specie are efecte mai benefice decât alta, putând stabili care dintre ele are beneficii mai mari asupra spasticităţii datorate sclerozelor sau asupra durerilor cauzate de SIDA. Cu toate acestea, în SUA acest tip de cercetări a fost sistat din cauza faptului că marijuana este considerată ilegală de către Drug Enforcement Administration /DEA/, care nu a acordat autorizaţie oamenilor de ştiinţă să cultive această plantă pentru a o cerceta.
Încă din 2001, de exemplu, Lyle Craker, cercetător în cadrul Universităţii din Massachusetts, încearcă să obţină o autorizaţie din partea DEA pentru a cultiva canabis în scopuri ştiinţifice. După ani de tergiversări şi presiuni exercitate asupra DEA pentru a lua o decizie în acest sens, aplicaţia doctorului Craker a fost respinsă în 2004. În prezent, povestea continuă şi un judecător DEA (care prezidează un proces qvasi-judiciar în interiorul agenţiei) audiază apelul care s-ar putea încheia în această vară.
Anjuli Verma, director pledant al American Civil Liberties Union /ACLU/, un grup care îl sprijină pe doctorul Craker în lupta sa, susţine că şi în cazul în care judecătorul DEA pledează în favoarea cererii doctorului, administratorul şef al agenţiei poate decide însă dacă va permite sau nu cultivarea canabisului. Şi, după cum indică, DEA este o organizaţie politică însărcinată cu legile privind drogurile. Aşa că, susţine ea, ACLU trenează în acest lung proces de multă vreme şi este pregătită să mai facă un apel dacă este nevoie – unul care ar urma să fie audiat în cadrul Curţii Federale din cadrul sistemului judiciar normal.
Viziunea lui Anjuli Verma privind comunicatul emis de FDA este aceea că şi alte braţe ale guvernului exercită presiuni asupra agenţiei de a face un anunţ public care să fie în concordanţă cu ideologia Casei Albe în ceea ce priveşte drogurile, cu DEA şi un număr de congresmeni care sunt împotriva cultivării canabisului. Guvernul federal a făcut vâlvă pe seama faptului că în ultimii ani 11 state au adoptat legi prin care aprobau folosirea marijuanei în scopuri medicale. În acest context, este notabil faptul că declaraţia emisă de FDA subliniază că marijuana fumată nu a trecut prin procesul necesar pentru a fi putea fi considerată un medicament recomandat, pentru a fi prescris (nici nu are perspective în acest sens, din cauza faptului că fumatul dăunează sănătăţii). Comunicatul subliniază faptul că fumatul marijuanei ar deschide uşile agenţiei spre a aproba şi alte metode de achiziţionare.
Speranţe mai sunt totuşi …
Donald Abrahams, profesor la clinica medicală din cadrul Universităţii din California, San Francisco, a lucrat asupra unei astfel de opţiuni. Lui i s-a permis de către National Institute on Drug Abuse (singurul furnizor legal de canabis din SUA) să facă un studiu asupra unui atomizor german care încălzeşte canabisul până la temperatura vaporizării, când elimină canabinoizi fără fumul specific ţigării cu marijuana şi cu un conţinut mai mic de carcinogeni.Acest lucru este încurajator. Dar nu abordează problema mai amplă referitoare la efectele produse de canabinoizi. Pentru a stabili aceste lucruri, cercetătorii trebuie să poată să îşi organizeze propriile programe de cultivare a canabisului.
În America, acest lucru este însă imposibil. Dar este posibil în alte ţări. În anul 1997, de exemplu, guvernul britanic i-a solicitat lui Geoffrey Guy, preşedintele executiv şi fondatorul companiei GW Pharmaceuticals, să propună un program de folosire a canabisului în componenţa produselor farmaceutice.
În anii ce au urmat, GW a alcătuit o “bibliotecă” de peste 300 de specii de canabis şi a obţinut drepturile de a cultiva între 30 şi 40 de specii ale acestei plante. Compania a descoperit genele care controlează producerea de canabinoizi şi a putut specifica în limite stricte cei mai importanţi şapte sau opt canabinoizi, deţinând în prezent tehnica de altoire a acestor specii pentru a obţine combinaţiile dorite.
Totuşi, aceste cunoştinţe sunt departe de a fi de nivel academic. Anul trecut, GW a obţinut aprobarea în Canada pentru folosirea primului său drog, Sativex, care este un extract de canabis ce se pulverizează sub limbă, fiind destinat pentru combaterea durerilor neuropatologice în cazul sclerozelor în plăci. Sativex este disponibil, dar la un grad mult mai restrictiv, în Spania şi Marea Britanie şi în clinici experimentale, unde e folosit în diferite scopuri, cum ar fi durerile provocate de artritele reumatoide.
La începutul acestui an, compania a făcut primul pas pentru a obţine aprobarea de reglementare pentru Sativex, în America, când FDA l-a acceptat drept candidat legitim pentru clinicile experimentale. Dar mai este încă mult timp până când acest lucru se va finaliza.
Iar această întârziere ridică un semn de întrebare. De îndată ce va fi accesibil, un medicament bine formulat şi testat ştiinţific ar trebui să bată un medicament din plante. Nimeni nu va protesta să se mestece nişte iarbă uscată când aspirina este disponibilă. Dar, între timp, există o trebuinţă medicală neîmplinită, după cum indică raportul întocmit de IOM, care ar putea fi rezolvată într-un mod uşor şi deloc costisitor – în cazul în care guvernului american i-ar păsa mai mult de suferinţă decât de atitudine.
Sursa: http://www.efemeride.ro/
